Tratament Naturist Calculi Biliari

Informaţii generale despre calculii biliari

•  Calculii biliari sunt „calculi” care se formează în glandele vezicii biliare sau în tubul biliar.
•  Tipurile comune de calculi biliari sunt: calculii de colesterol şi pigmentari (negru sau maro).
•  Calculii biliari de colesterol apar mai frecvent la câteva grupuri etnice și sunt asociaţi cu sexul feminin, obezitate, sarcină, terapia hormonală orală, pierderea rapidă în greutate, valori ridicate de trigliceride în sânge şi boala Crohn.
•  Calculii biliari cu pigment negru apar atunci când se distrug multe globule roşii, iar calculii biliari cu pigment maroniu apar atunci când există un flux lent și infecții ale bilei.
•  Majoritatea calculilor biliari nu provoacă simptome.
•  Cele mai frecvente simptome ale calculilor biliari sunt colica biliară și colecistita. Calculii biliari nu provoacă intoleranță la alimentele grase, eructații, distensie abdominală sau gaze.
•  Complicațiile ce pot surveni din cauza calculilor biliari includ: colangita, gangrena, icter, pancreatită, sepsie, fistule și ileus.
•  „Nămolul biliar” este asociat cu simptomele și complicațiile calculilor biliari. Cu toate acestea, asemeni calculilor biliari, „nămolul” nu cauzează probleme, de obicei.
•  Cel mai bun test pentru diagnosticarea calculilor biliari este printr-o ecografie transabdominală. Alte teste includ: ecografia endoscopică, rezonanţa magnetică colangio-pancreatografie (MRCP), o scanare HIDA , endoscopie retrogradă colangio-pancreatografie (ERCP), testele de sânge ale ficatului şi pancreasului, drenaj duodenal, o radiografie a colicilor (OCG) și o cholangiogramă intravenoasă (IVC ).
•  Oamenii cu calculii biliari sunt ţinuţi sub observații medicale (fără tratament), iar calculii biliari se elimină prin îndepărtarea vezicii biliare (colecistectomie). Tratamentele folosite mai rar sunt: sfincterotomie şi extragerea calculilor biliari, dizolvare cu medicamente pe cale orală şi litotripsie extra-corporală cu unde de șoc (ESWL).
Prevenirea calculilor biliari de colesterol este posibilă şi cu medicamente orale.
•  Simptomele calculilor biliari ar trebui să dispară după colecistectomie. Dacă nu dispar, este posibil să fi rămas calculi biliari în glandele vezicii biliare, este posibil să existe încă o problemă în glandele biliare sau aveţi disfuncţia sfincterului Oddi.
•  Cercetările actuale şi-au îndreptat atenţia spre descoperirea genelor care sunt responsabile pentru formarea calculilor biliari.

Ce sunt calculii biliari?

Calculii biliari sunt calculi care se formează în fiere (bilă), în vezica biliară. (Vezica biliară este un organ în formă de pară, situat sub ficat, care stochează bila secretată de ficat.)
•  Bila este un lichid apos creat de celulele ficatului şi este importantă pentru digestia alimentelor în intestin, în special pentru digestia grăsimilor.
•  Celulele hepatice secretă bilă în canalele mici din ficat.
•  Bila curge prin aceste canale mici și ajunge în canalele mai mari din ficat (canale biliare intrahepatice).
•  Apoi, bila curge prin canalele biliare intrahepatice din ficat și ajunge în canalele biliare extrahepatice (prima dată în canalele biliare hepatice), apoi în canalul hepatic comun și, în cele din urmă, în canalul biliar comun.
Din canalul biliar comun, există două direcții diferite prin care poate curge bila.
•  Prima direcție este în canalul biliar comun și în intestine, unde bila se amestecă cu alimente și promovează digestia alimentelor.
•  A doua direcție este în canalul cistic și de acolo în vezica biliară.
Odată ajunsă în vezica biliară, bila este concentrată prin eliminarea (absorbția) apei. În timpul mesei, muşchiul care alcătuieşte peretele vezicii biliare se contractă şi strânge bila concentrată din vezica biliară şi o împinge înapoi prin canalul cistic, prin canalul comun și apoi în intestin. (Bila concentrată este mult mai eficientă pentru digestie decât bila neconcentrată, care merge de la ficat direct în intestin.) Contracţia vezicii biliare din timpul mesei permite amestecarea bilei concentrate cu alimentele.
Calculii biliari se formează, de obicei, în vezica biliară. Cu toate acestea, ei se pot forma oriunde există bilă: în canalele intrahepatice, în canalele hepatice, în canalele biliare comune și în canalele chistice.
Calculi biliari se pot deplasa prin bilă. De exemplu, de la vezica biliară în canalul cistic sau în canalul comun.

Care sunt cauzele calculilor biliari?

Calculii biliari apar la aproximativ 20% dintre femeile din SUA, Canada și Europa, dar există o mare variație a prevalenței în rândul grupurilor etnice. De exemplu, calculii biliari apar de aproximativ 2 ori mai des la scandinavi și mexicani-americani. Printre amerindieni, prevalența calculilor biliari ajunge la mai mult de 80%. Aceste diferențe sunt datorate, probabil, factorilor genetici.
Rudele de gradul întâi (părinții, frații și surorile și copiii) ale persoanelor cu calculi biliari au de 1,5 ori mai multe şanse de a avea calculi biliari. Această afirmaţie este sprijinită de studiile pe gemeni care arată că factorii genetici sunt importanţi în a determina cine va avea calculi biliari. În rândul gemenilor care nu sunt identici (care împart doar 50% din gene), în 8% din cazuri, ambii gemeni suferă de calculi biliari. În rândul gemenilor identici (care împart 100% din gene), în 23% din cazuri, ambii gemeni suferă de calculi biliari.

Există mai multe tipuri de calculi biliari și fiecare tip are o altă cauză.
Calculi biliari de colesterol
Calculii biliari de colesterol sunt formaţi din colesterol şi este cel mai frecvent tip de calculi biliari. Colesterolul este una dintre substanțele pe care celulele hepatice le secretă în bilă. (Secreţia de colesterol în bilă este un mecanism important prin care ficatul elimină excesul de colesterol din organism.)
Pentru ca bila să poată transporta colesterolul, colesterolul trebuie să fie dizolvat în bilă. Dar colesterolul este o grăsime, iar bila este o soluție apoasă. Grăsimile nu se dizolvă în soluții apoase. Pentru a dezvolta colesterolul în bilă, ficatul secretă doi „detergenţi” (acizi biliari şi lecitină) în bilă. Aceşti „detergenţi”, la fel ca detergenții de spălat vase, dizolvă colesterolul gras, astfel încât să poată fi transportat de bilă prin canale. Dacă ficatul secretă prea mult colesterol pentru cantitatea secretă de acizi biliari şi lecitină, o parte din colesterol nu se dizolvă. În mod similar, dacă ficatul nu secretă acizi biliari și lecitină în cantităţi suficiente, o parte din colesterol nu se dizolvă. În ambele cazuri, colesterolul nedizolvat se adună în cocoloaşe de colesterol care cresc în dimensiune și, în cele din urmă, formează calculi biliari.
Există încă două procese care promovează formarea de calculi biliari de colesterol, deși niciunul nu poate forma calculi biliari de colesterol fără ajutor.
Primul este o formațiune anormal de rapidă de particule de colesterol în calculii biliari. Astfel, având aceleași concentrații de colesterol, acizi biliari şi lecitină în bila lor, pacienții cu calculi biliari formează particule de colesterol mult mai rapid decât oamenii fără calculi biliari.
Al doilea proces care promovează formarea şi dezvoltarea calculilor biliari este o reducere a contracției  și a golirii vezicii biliare, ceea ce permite bilei să rămână în vezica biliară mai mult decât ar trebui, aşa că particulele de colesterol au mai mult timp să se formeze și să crească.

Calculii biliari pigmentari

Calculii biliari pigmentari sunt pe locul doi din punct de vedere a frecvenţei. Deși calculii biliari pigmentari reprezintă doar 15% din cazurile de calculi biliari în rândul persoanele din Europa și America, ei apar mult mai des decât calculii biliari de colesterol în sud-estul Asiei. Există două tipuri de calculi biliari pigmentari: 1) calculi biliari pigmentari negri și 2) calculi biliari pigmentari maronii.
Pigmentul este un produs rezidual format din hemoglobină, componenta globulelor roșii care transportă oxigenul. Hemoglobina din globulele roşii vechi (care sunt distruse) se transformă într-o substanță chimică numită bilirubină și este eliberată în sânge. Bilirubina este eliminată din sânge prin ficat. Ficatul modifică bilirubina şi secretă bilirubină modificată în bilă.

Calculi biliari pigmentari negri: Dacă există prea multă bilirubină în bilă, bilirubina se combina cu alte componente în bilă (calciu, spre exemplu) pentru a forma pigment (este numit aşa pentru că are o culoare maronie închisă). Pigmentul se dizolvă slab în bilă și, asemeni colesterolului, se adună și formează particule care cresc în mărime şi formează, în cele din urmă, calculi biliari. Calculii biliari pigmentari care se formează în acest mod sunt numiţi calculi biliari pigmentari negri, deoarece aceştia sunt negri și duri.
Calculi biliari pigmentari maronii: Dacă se reduce contracţia vezicii biliare sau dacă există o obstrucție a fluxului de bilă prin canale, bacteriile pot urca de la duoden în canalele biliare și în vezica biliară. Bacteriile modifică bilirubina din canale și din vezica biliară, iar bilirubina alterată se combină cu calciu pentru a forma pigment. Pigmentul se combină apoi cu grăsimile din bilă (colesterolul şi acizii graşi din lecitină) pentru a forma particule care se dezvoltă în calculi biliari. Acest tip de calculi biliari este numit calcul biliar pigmentar maroniu deoarece este mai mult maro decât negru. De asemenea, este mai moale decât calculii biliari pigmentari negri.

Alte tipuri de calculi biliari

Celelalte tipuri de calculi biliari sunt rare. Tipul cel mai interesant de calculi sunt calculii biliari la pacienții care iau antibioticul ceftriaxonă (Rocephin). Ceftriaxona este neobișnuită pentru că este eliminată din organism în bilă în concentrații mari. Aceasta se combină cu calciu în bilă și devine insolubilă. Asemeni colesterolului și pigmentului, ceftriaxonina insolubilă formează particule care se dezvoltă în calculi biliari. Din fericire, marea majoritate a acestor calculi biliari dispare odată ce se întrerupe administrarea antibioticului, dar încă mai pot provoca probleme până când dispar complet. Un alt tip rar de calcul biliar este format din carbonat de calciu.

Care sunt persoanele afectate de calculi biliari?

Nu există nicio relație între colesterolul din sânge și calculii biliari de colesterol. Persoanele cu un nivel ridicat de colesterol în sânge nu au un risc crescut de a dezvolta calculi biliari de colesterol. O concepție greșită este că dieta este responsabilă pentru dezvoltarea calculilor biliari de colesterol.
Factorii de risc pentru dezvoltarea calculilor biliari de colesterol sunt:
1. Sexul. Calcul biliar apar mai frecvent la femei decât la bărbaţi.
2. Vârsta. Prevalența calculilor biliari crește odată cu vârsta.
3. Obezitatea. Persoanele obeze au şanse mai mari de a forma calculi biliari decât oamenii slabi.
4. Sarcina. Sarcina creşte riscul de calculi biliari de colesterol, deoarece, în timpul sarcinii, bila conţine mai mult colesterol, iar vezica biliară nu se contractă normal.
5. Anticoncepţionalele şi terapia cu hormoni. Nivelurile crescute de hormoni imită sarcina.
6. Pierderea rapidă în greutate. Pierderea rapidă în greutate, prin orice mijloace (diete cu puţine calorii sau orice metodă chirurgicală), provoacă apariţia calculilor biliari în peste 50% din cazuri. Majoritatea calculilor biliari vor dispărea după pierderea greutăţii. În plus, până când nu dispar, calculii biliari pot cauza probleme.
7. Boala Crohn. Persoanele cu boala Crohn au mai multe şanse de a dezvolta calculi biliari. Calculii biliari se formează pentru că pacienții cu boala Crohn nu au destul acid biliar pentru a solubiliza colesterolul în bilă. În mod normal, vezica biliară şi acizii biliari care ajung din ficat în intestinul subţire sunt absorbiţi înapoi în organism în faza terminală a bolii Crohn şi sunt secretaţi din nou în bilă de către ficat. Cu alte cuvinte, acizii biliari sunt reciclaţi. În boala Crohn, acizii biliari nu sunt absorbiţi normal, corpul devine sărăcit de acizi biliari, iar bila secretă mai puţini acizii biliari. Ca urmare, nu există o cantitate suficientă de acizi biliari care să dizolve colesterolul din bilă, ceea ce provoacă formarea calculilor biliari.
8. Nivel ridicat de trigliceride în sânge. Calculii biliari apar mai des la persoanele cu niveluri ridicate de trigliceride în sânge.

Riscul de formare a calculilor biliari pigmentari

Calculii biliari pigmentari negri se formează ori de câte ori ajunge o cantitate mare de bilirubină la ficat. Acest lucru se întâmplă atunci când sunt distruse multe globule roşii în sânge, ca în cazul siclemiei şi talasemiei. Calculii biliari pigmentari negri apar mult mai des la pacienții cu ciroză hepatică.
Calculii biliari pigmentari maronii se formează atunci când există un flux scăzut de bilă (spre exemplu, când există canale biliare înguste sau obstrucționate).

Care sunt simptomele calculilor biliari?

Majoritatea persoanelor cu calculi biliari nu au semne sau simptome și nu sunt conștienți că au această afecţiune. (Calculii biliari sunt „tăcuţi”.) Calculii biliari sunt adesea găsiţi după efectuarea unor teste (de exemplu: ultrasunete sau radiografii care examinează abdomenul) menite să caute alte afecţiuni. Cu toate acestea, simptomele pot apărea mai târziu în viață, după mai mulți ani fără simptome. Astfel, pe o perioadă de cinci ani, aproximativ 10% dintre persoanele cu calculi biliari taciţi vor dezvolta simptome. Odată ce apar simptomele, ele vor persista și, de cele mai multe ori, se vor înrăutăți.
Există câteva simptome care sunt puse pe seama calculilor biliari, dar nu aceştia le cauzează. Printre aceste simptome se enumeră:
•  dispepsia (inclusiv balonarea abdominală şi disconfortul după masă);
•  intoleranța la alimente grase;
•  eructațiile;
•  flatulența.
Când apar semnele și simptomele calculilor biliari, acestea apar deoarece calculii biliari obstrucționează canalele biliare.
Cel mai frecvent simptom al calculilor biliari este colica biliară. Colica biliară este un tip foarte specific de durere, care apare ca simptom principal (sau singurul simptom) la 80% dintre persoanele cu calculi biliari care prezintă simptome.
Colicii biliari apar atunci când canalele extrahepatice (conducta hepatică sau canalul biliar comun) sunt blocate brusc de un calcul biliar.
Obstrucţiile care progresează încet (tumorile) nu produc colici biliari. În spatele obstrucţie se acumulează lichid şi se dilată canalele și vezica biliară.
Obstrucția ductului hepatic sau a ductului biliar comun se datorează unei secreții continue de bilă de către ficat.
Obstrucția canalului cistic apare deoarece peretele vezicii biliare secretă lichid în vezica biliară. Această distensie a canalelor sau a vezicii biliare cauzează colici biliari.
Colica biliară ajunge rapid la intensitate maximă şi:
•  Este o durere constantă, nu apare şi dispare, deși poate varia în intensitate în timp ce este prezentă.
•  Aceasta durează între 15 minute şi 4-5 ore. Dacă durerea durează mai mult de 4-5 ore, înseamnă că a apărut o complicaţie – de obicei, s-a dezvoltat o colecistită.
•  Durerea este de obicei severă şi nu se va înrăutăţi dacă vă mişcaţi. De fapt, pacienții cu colică biliară merg sau îşi răsucesc corpul în poziții diferite încercând să găsească o poziție confortabilă.
•  Colica biliară este însoțită adesea de greață.
•  Cel mai frecvent, colica biliară se resimte în partea de sus a abdomenului, chiar sub stern sau pe linia coastelor.
•  Ocazional, durerea poate fi simțită şi la spate, la vârful de jos al scapulei, pe partea dreaptă.
•  În cazuri rare, durerea poate fi simțită sub stern și este confundată cu angina pectorală sau un atac de cord.
•  Un episod de colică biliară dispare treptat, odată ce calculul se mută în canal şi nu mai cauzează o obstrucţie.
Colica biliară este un simptom recurent. Odată ce apare primul episod de durere, există şanse foarte mari să apară şi alte episoade. De asemenea, există un model de recurență pentru fiecare individ. La unele persoane, episoadele tind să rămână frecvente, în timp ce la alte persoane episoadele sunt rare. Majoritatea persoanelor care dezvoltă colica biliară nu dezvoltă colecistită sau alte complicaţii.

Apare o durere puternica in calcaneu, in special la sprijinul acestuia pe pamant. Local, pot aparea o usoara umflare, precum si o sensibilitate sporita. Durerea este mai accentuata dimineata, la trezire sau dupa o odihna mai prelungita. Se manifesta dificultati la primii pasi, ulterior durerea se diminueaza.

Cu timpul, pe suprafata osului calcaiului apar formatiuni sub forma de creste (pinteni), iar durerea devine mai puternica. Se mai poate observa ca tesutul moale de pe suprafata calcaiului devine mult mai gros decat de obicei si apare o linie sensibila, dureroasa chiar, pe partea interioara a piciorului.

Examenul radiologic poate pune in evidenta toate aceste transformari locale si poate ajuta la punerea diagnosticului, eliminand riscul de a confunda simptomele cu cele ale fracturii de calcaneu.
Calcanodynia – cauza bolii: Traumatisme, acute sau cronice, desi majoritatea pacientilor nu au un istoric traumatic clar. Debutul bolii este, de obicei, insidios, boala instalandu-se treptat.

Pacientii sunt, de regula, persoane de varsta mijlocie sau batrani.

Calcanodynia si medicina traditionala chineza:

Principiile medicinii traditionale chineze pentru tratarea acestei afectiuni constau in deblocarea meridianelor si relaxarea tendoanelor, ceea ce duce la diminuarea si chiar disparitia durerii.

Produse naturale recomandate in calcanodynia:

• Noni Liquid (946 ml )
• Power Booster (90 capsule)
• Bioharmonex

Bulimie nervoasa se refera la episoade de supraalimentare masiva care apar de obicei cand individul este singur. Bulimia este un simptom de foame excesiva, mult dincolo de necesitatile organice si cauzat de o perturbare neuropsihica.

Pacienta tipica pentru sindromul bulimic este o tanara femeie in jurul varstei de 20 de ani care se plange de comportamentul alimentar asupra caruia a pierdut controlul. Adeseori prezinta zilnic episoade de bulimie insotite de suferinta psihica si urmate de vomismente autoinduse.

Alimentarea haotica poate ocupa cea mai mare parte a timpului si o poate impiedica in desfasurarea normala a activitatilor sociale, ocupationale si academice.

Gandurile ei se indreapta frecvent inspre alimente, dieta, forma corpului, prezentand simptome depresive, cum ar fi stima de sine scazuta, tristete, tulburari de somn, lipsa sperantei si uneori ideatie suicidara.

Episoadele bulimice pot fi spontane sau planificate. In cea de-a doua varianta, poate sa viziteze deliberat magazine alimentare pentru a-si cumpara dulciuri, carne sau alte alimente. Unele femei care nu le pot cumpara, pot ajunge sa le si fure. Uneori, bulimia nervoasa poate fi asociata cleptomaniei.

Intorcandu-se acasa si asigurandu-si pe cat posibil intimitatea, pacienta trece la o ingestie alimentara pana apare disconfortul abdominal care ii poate provoca dureri. Ingestia alimentara poate fi insotita initial de placere, dar, dupa un timp, alimentele isi pierd gustul si sunt ingerate cat se poate de rapid, de obicei cu sentimente coplesitoare de dezgust de sine si panica.

Dupa episodul bulimic, sentimentele de vina persista si ele se pot accentua generand varsaturi autoinduse sau alte comportamente de eliberare, post sau excesul exercitiului fizic.

Pentru a induce vomismentele, pacienta isi introduce degetele sau un instrument corespunzator in gat. Dupa cateva saptamani sau luni, descopera ca isi poate provoca vomismente doar prin simpla aplecare aupra chiuvetei sau toaletei, uneori cu o usoara presiune abdominala.

Varsaturile au loc exact dupa episodul bulimic sau dupa o perioada scurta de timp, de obicei dupa maxim 30 de minute. Adeseori, imediat dupa varsaturi apare alt episod bulimic.

Declansarea bulimiei

Aparitia bulimiei este de obicei asociata interventiei unor factori stresanti, simptomul bulimic fiind precipitat de interactiunea a cel putin doi dintre factorii:

• Conflicte sexuale, indeseobi cele centrate pe inceputul sau sfarsitul unei relatii afective majore;

• O schimbare substantiala in ocupatie sau in localizarea geografica, astfel incat pacienta se simte dezradacinata sau in nesiguranta;

• Pierderea – implicand un deces, o instrainare sau o separare de un membru al familiei sau de un prieten apropiat.

Acesti factori precipitanti se adauga altor factori ca: dubii majore privind feminitatea, implicand indoieli asupra atractivitatii lor, suferinta asociata unei discrepante majore intre conceptul de sine si conceptul unei femei „ideale” stereotipe, relatii precare cu parintii, stima de sine extrem de scazuta, relatii precare cu persoane de aceeasi varsta. Indiferent de factorii implicati, pacientele se simt ratate ca femei si proiecteaza acest aspect asupra corpului lor, tinand dieta si incercand sa-si modifice forma corpului.

Starea mentala a bulimicei

In propriile descrieri, bulimica foloseste adjective ca „grotesc”, „gras” sau „dezgustator” si, adeseori, imaginea corporala nu corespunde realitatii, astfel incat pacienta cu o greutate normala se considera ca fiind foarte grasa. De asemenea au fost observate simptome afective, incluzand autodeprecierea, tulburarile de concentrare, pierderea interesului, lipsa de speranta, tulburarile de somn si ideatia suicidara.

Produse naturale recomandate in bulimia nervoasa:

• Nopalin (200 tablete )
• Ac Zymes (100 tablele)
• Rhodiolin (120 tablete)
• Detox Patch (12 pliculete)

Tratament Naturist Bulimie

In bulimie simptomele sunt intelese gresit si exista persoane care cred ca au aceasta afectiune, pe care de fapt nu o au. Bulimie se intalneste predominant la femei si in perioada 11-35 de ani.

De obicei greutatea persoanei este normala sau usor crescuta, dar nu se ajunge la obezitate. Are frica groaznica de a se ingrasa chiar foarte putin si imaginea de sine este distorsionata. Aceste persoane simt ca nu se mai pot controla si mananca cantitati foarte mari de mancare.

Mananca foarte repede si de obicei singure, pana cand se simt rau. Mananca mult chiar si cand nu le e foame apoi se simt dezgustate si vinovate.

Puteti recunoaste foarte usor un bulimic dupa perioada care urmeaza celei in care a mancat foarte mult. Nu va mai manca deloc pentru cel putin 24 de ore sau va disparea in baie pentru multa vreme pentru a-si provoca reflexul de voma.

Uneori fac activitate fizica intensa pentru cel putin o ora pentru a scapa de aceasta vina.
Acum stim daca avem sau nu bulimie, sau daca persoana de langa noi are sau nu bulimie, asa ca urmeaza tratamentul, care trebuie sa subliniez ca e de lunga durata.

In faza acuta este necesar un tratament cu antidepresive. Urmeaza apoi terapia de constientizare a comportamentului care a dus la dezvoltarea bulimiei.

Astfel, se vor intelege factorii care au contribuit la aceasta disfunctie si se va incerca schimbarea comportamentului in momentul confruntarii cu aceste probleme. De asemenea se va stimula elaborarea unor strategii de control al expunerilor la situatii cu risc crescut.

Un comportament sanatos din punct de vedere al nutritiei este obligatoriu toata viata si trebuie inteles si aplicat de catre bulimic. Mesele si gustarile trebuie sa fie echilibrate ca si continut caloric si ca numar.

Sunt necesare cantitati adecvate de grasimi si fibre pentru promovarea satietatii cat si sa se evite ingestia unor cantitati mai mari decat necesar la o masa. Trebuie evitate activitatea fizica excesiva sau incercarea dietelor de slabit.

Se vor include, in dieta, mancarurile care erau considerate interzise.

Produse naturale recomandate in bulimie:

• Nopalin (200 tablete )
• Ac Zymes (100 tablele)
• Rhodiolin (120 tablete)
• Liquid Chlorophyll (437 ml)

Ce este bronsita?

Bronşita apare atunci când căile respiratorii către plămâni devin inflamate. Bronşita poate fi acută sau cronică. Bronşita acută este de obicei produsă de o infecţie virală – precum o răceală – care începe în nas sau sinusuri şi se extinde la căile respiratorii.

Bronşita acută durează în general câteva zile, totuşi puteţi face o răceală la câteva săptămâni după aceea.

Bronşitele cronice, pe de altă parte, apar cel mai frecvent la persoanele care fumează şi împreună cu emfizemul, este cunoscută boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Bronşita cronică este caracterizată de o răceală productivă (umedă) care persistă. Mucusul produs de căile respiratorii inflamate poate cauza eventual iritarea ţesutului făcând respiraţia dificilă.

Semnele şi Simptomele Bronsitei

Bronşita acută:

• Răceală care produce mucus galben sau verde;
• Senzaţie de arsură în piept;
• Exacerbare;
• Durere în gât;
• Febră;
• Oboseală.

Bronşita cronică:

• Răceală cronică care produce mucus;
• Exacerbare, scurtarea respiraţiei;
• Buze albastre gălbui;
• Umflarea gleznelor, tălpilor şi picioarelor

Cauzele Bronsitei

Bronşita acută este provocată în general de aceiaşi viruşi care produc răcelile. Însă expunerea la fumul de ţigară sau poluare, la o afecţiune numită boala refluxului gastroesofagian (BRGE) şi la infecţiile bacteriene, poate produce de asemenea bronşită.
Principalele cauze ale bronşitei cronice sunt fumatul şi expunerea prelungită la poluarea atmosferei, praf şi fum de ţigară. Pe parcursul vieţii, 40 % dintre fumători dezvoltă bronşită cronică. Un studiu indică faptul că sforăitul este de asemenea asociat cu bronşita cronică.

Diagnostic:

Doctorul vă va asculta pieptul şi spatele, se va uita în gâtul dumneavoastră şi ar putea preleva sânge şi o cultură din sputa plămânilor. Dacă medicul este îngrijorat de o posibilă pneumonie sau BPOC, ar putea solicita o radiografie (care măsoară cantitatea de aer din plămâni).

Prevenirea Bronsitei

Cel mai bun mod de a preveni bronşita cronică este să evitaţi fumatul şi să vă feriţi de poluanţii din atmosferă. Pentru bronşita acută, urmaţi paşii pentru evitarea răcelilor şi a infecţiilor respiratorii, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor, administrarea anuală a unui vaccin şi (dacă aveţi peste 65 ani sau aveţi o boală cronică) întrebaţi medicul despre vaccinul pneumococ (Prevnar) .

Stilul de Viaţă

• Nu fumaţi şi evitaţi fumatul pasiv;
• Folosiţi un umidificator sau inhalaţi abur dintr-un vas;
• Beţi lichide din abundenţă;
• Odihniţi-vă;
• Dacă aveţi niveluri scăzute de oxigen din cauza bronşitei cronice, aţi putea necesita terapia cu oxigen la domiciliu.

Tratament Naturist Bronsita

Produse naturale Calivita recomandate in bronsita :

• Garlic Max (100 capsule gelatinoase)
• Noni Liquid (946 ml)
• Immunaid (180 tablete)

Beri Beri este o afectiune datorata carentei de vitamina B1 manifestata printr-o simptomatologie deloc de neglijat mai ales la persoanele cu o alimentatie dezechilibrata (alcoolici, varstnici, oamenii din tarile slab dezvoltate). Pentru tratarea acestei afectiuni recomandam urmatoarea schema de tratament:

– Mega B Complex (1-1-0 dupa masa, 3 luni continuu, asigura un aport optim de vitamine din complexul B – inclusiv B1 indepartand astfel efectele nocive asupra organelor declansate in urma instalarii bolii) sau Stress Management B-Complex (1-1-1 dupa masa, 2-3 luni continuu).

– Acidophilus (0-1-1 in timpul mesei, 3 luni continuu, echilibreaza ph-ul si flora intestinala facilitand astfel procesele de digestie si absobtie-ale vitaminelor de grup B).

Produs natural CaliVita recomandat în tratamentul bolii Beri Beri:

• Mega B Complex(100 tablete)