Produse	Administrare	Efecte
Pure Yucca	3 capsule pe zi	Contine yucca care care accelereaza metabolismul ajutand in constipatie. Detalii
Garlic Max	3 capsula pe zi	Usturoiul distruge bacteriile daunatoare din colon. Detalii
Green Care	2-3 capsule pe zi	Contine lucerna care elimina toxinele din organsim. Detalii
C Plus Bioflavonoid	3 capsule pe zi	Are efect de curatare si vindecare. Detalii
Digestive Enzymes	3 capsule pe zi	Contine enzime digestive care se recomanda in afectiunile digestive. Detalii
Nopalin	3 capsule pe zi	Contine extract de nopal care detoxifica organismul si curata colonul. Detalii

Definitia Constipatiei

Constipaţia este definită din punct de vedere medical ca mai puţin de trei scaune pe săptămână iar constipaţie severă, ca mai puţin de un scaun pe săptămână;
Constipaţia, de obicei, este cauzată de mişcarea lentă a scaunului prin colon.
Există mai multe cauze ale constipaţiei, inclusiv medicamentele, obiceiurile proaste alimentare, dietele sărace în fibre, abuzul de laxative, tulburările hormonale şi bolile originare în alte părţi ale corpului, care afectează, de asemenea, şi colonul;
Cele două afecţiuni limitate la colonul, care produc constipaţie, sunt inerţia colonului şi disfuncţia la nivelul planşeului pelvian.
Evaluarea medicală pentru constipaţie ar trebui să se facă atunci când aceasta are un debut brusc, sever, agravant, asociat cu alte simptome îngrijorătoare, cum ar fi pierderea în greutate, sau nu răspunde la tratamentele simple şi sigure;
Evaluarea medicală a constipaţiei poate include un istoric, examen fizic, teste de sânge, radiografii abdominale, clisma cu bariu, studii ale tranzitului colonului, ecografie definitorie, studii ale motilităţii ano-rectale, precum şi studii ale motilităţii colonului;
Scopul tratamentului pentru constipaţie este un scaun la fiecare două-trei zile, fără a forţa;
Tratamentul pentru constipaţie poate include fibre alimentare, laxative nestimulante, laxative stimulante, clisme, supozitoare, formare bio feedback, şi chirurgie;
Laxativele stimulante ar trebui să fie utilizate ca o ultimă soluţie, din cauza posibilităţii ca acestea să poată deteriora permanent colonul şi să agraveze constipaţia;
Majoritatea plantelor laxative conţin stimulente de tip laxativ şi ar trebui să fie utilizate, dacă este cazul, ca o ultimă soluţie.

Ce este constipaţia?

Constipaţia înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi. Pentru mulţi oameni, aceasta înseamnă pur şi simplu scaune rare. Pentru alţii, însă, constipaţie înseamnă scaune dure, scaune care trec cu dificultate (încordare), sau un sentiment de golire incompletă după un scaun. Cauza fiecăreia dintre aceste „tipuri” de constipaţie, probabil, este diferită, iar abordarea la fiecare ar trebui să fie adaptată la tipul specific de constipaţie.
Constipaţia poate alterna, de asemenea, cu diaree. Acest model apare frecvent ca parte a sindromului de intestin iritabil (SII). La capătul extrem al spectrului constipaţiei este fecalomul, o afecţiune în care scaunul se întăreşte în rect şi împiedică trecerea oricărui alt scaun.
Numărul de tranzite intestinale, în general, scade cu vârsta. Nouăzeci şi cinci la sută dintre adulţi au între trei şi 21 de mişcări intestinale pe săptămână, iar acest lucru ar fi considerat normal. Cel mai comun model este un scaun pe zi, dar acest model este întâlnit la mai puţin de 50 % dintre oameni. Mai mult decât atât, la majoritatea oamenilor sunt neregulate şi nu au scaune în fiecare zi sau acelaşi număr de scaune în fiecare zi.
Din punct de vedere medical, constipaţia, este definită de obicei, ca mişcări intestinale mai rare de trei ori pe săptămână. Constipaţia severă este definită ca scaune mai rare de o dată pe săptămână. Nu există nici un motiv medical pentru a avea un scaun în fiecare zi. Stând fără scaun timp de două sau trei zile nu cauzează disconfort fizic, doar suferinţă mentală pentru unii oameni. Contrar credinţei populare, nu există nici o dovadă că „toxinele” se acumulează atunci când mişcările intestinului nu sunt frecvente sau că, constipaţia duce la cancer.
Este important să se facă distincţia între constipaţia acută (debut recent) şi constipaţia cronică (de lungă durată). Constipaţia acută necesită evaluare de urgenţă întrucât, cauza de bază ar putea fi o afecţiune medicală gravă (de exemplu, tumori de colon). Constipaţia presupune, de asemenea, o evaluare imediată în cazul în care este însoţită de simptome îngrijorătoare, cum ar fi sângerare rectală, dureri abdominale şi crampe, greaţă şi vărsături şi pierderea involuntară în greutate. În schimb, evaluarea constipaţiei cronice nu poate fi de urgenţă, în special în cazul în care măsurile simple aduc alinarea.

Care sunt cauzele constipaţiei?

Teoretic, constipaţia poate fi cauzată de trecerea lentă a alimentelor digerate prin orice parte a intestinului. Totuşi, mai mult de 95 % din timp, încetinirea are loc în colon.
Medicamente care produc constipaţie
O cauză trecută frecvent cu vederea la constipaţie este reprezentată de medicamente. Cele mai frecvente medicamente incriminate includ:

medicamente narcotice de durere, cum ar fi codeina (de exemplu, paracetamol # 3), oxicodonă (de exemplu, Percocet) şi hidromorfona (Dilaudid);
Antidepresivele, cum ar fi amitriptilina (Elavil) şi imipramină (Tofranil);
Anticonvulsivele, cum ar fi fenitoina (Dilantin) şi carbamazepină (Tegretol);
Suplimentele de fier;
Medicamentele de blocare a canalelor cu calciu, cum ar fi diltiazem (Cardizem) şi nifedipina (Procardia);
Antiacizi care conţin aluminiu, cum ar fi Amphojel şi Basaljel.

În plus faţă de medicamentele enumerate mai sus, există multe altele care pot provoca constipaţie. Măsurile simple (de exemplu, creşterea consumului de fibre dietetice) pentru tratarea constipaţie cauzate de medicamente, adesea sunt eficiente, iar întreruperea medicamentelor nu este necesară. În cazul în care măsurile simple, nu funcţionează, ar putea fi posibil să se substituie un medicament mai puţin constipant. De exemplu, un medicament antiinflamator nesteroidian (de exemplu, ibuprofenul) poate fi înlocuit cu medicamente narcotice pentru durere. În plus, unul dintre cele mai noi şi mai puţin constipante medicamente anti-depresive [de exemplu, fluoxetina (Prozac)] poate fi înlocuită cu amitriptilină şi imipramină.
Alte cauze ale constipaţiei
Obişnuinţă
Mişcările intestinului sunt sub controlul voluntar. Acest lucru înseamnă că oamenii normali simt atunci când au un scaun care trebuie oprit. Deşi ocazional, este necesar să se înăbuşe nevoia de a defeca (de exemplu, atunci când nu este disponibilă o baie), făcând acest lucru prea des poate duce la o dispariţia impulsurilor şi conduce la constipaţie.
Dieta
Fibrele sunt importante în menţinerea unui scaun moale, voluminos. Dietele care sunt sărace în fibre pot, prin urmare, provoacă constipaţie. Cele mai bune surse naturale de fibre sunt fructele, legumele şi cerealele integrale.
Laxativele
Una din cauzele suspectate de constipaţie severă sunt supra-utilizarea de laxative stimulante [de exemplu, senna (Senokot), anumite ierburi şi uleiul de castor]. O asociere a fost demonstrată între utilizarea cronică de laxative stimulante şi deteriorarea nervilor şi a muşchilor de la nivelul colonului, şi se consideră de unii, că deteriorarea este responsabilă pentru constipaţie. Nu este clar, cu toate acestea, dacă laxativele au cauzat leziuni sau dacă deteriorarea a existat înainte de utilizarea laxativelor şi, într-adevăr, a determinat utilizarea de laxative. Cu toate acestea, din cauza posibilităţii ca laxativele stimulante să deterioreze colonul, cei mai mulţi experţi recomandă ca laxativele stimulante să fie folosite ca o ultimă soluţie, după ce tratamentele nestimulative au eşuat.
Tulburările hormonale
Hormonii pot afecta mişcările intestinale. De exemplu:

Prea puţin hormon tiroidian (hipotiroidism) şi prea mult hormon paratiroidian (prin ridicarea nivelului de calciu din sânge) poate provoca constipaţie;
La momentul perioadelor menstruale ale femeii, nivelul de estrogen şi progesteron sunt mari şi pot provoca constipaţie. Cu toate acestea, acest lucru este rareori o problemă prelungită;
Un nivel ridicat de estrogen şi progesteron în timpul sarcinii, de asemenea, poate provoca constipaţie.

Boli care afectează colonul

Există multe boli care pot afecta funcţia muşchilor şi / sau nervii colonului. Acestea includ diabetul, sclerodermia, pseudo-obstrucţia intestinală, boala Hirschsprung, şi boala Chagas. Cancerul sau îngustarea (strictura) colonului care blochează, de asemenea, colonul poate provoca o scădere a fluxului scaunului.
Boli ale sistemului nervos central
Unele boli ale creierului şi măduvei spinării pot provoca constipaţie, inclusiv boala Parkinson, scleroza multiplă, şi leziuni ale coloanei vertebrale.
Inerţia colonului

Inerţia colonului este o afecţiune în care nervii şi / sau muşchii colonului nu funcţionează în mod normal. Ca urmare, conţinutul colonului nu este propulsat prin colon în mod normal. Cauza inerţiei colonului este neclară. În unele cazuri, muşchii sau nervii colonului sunt bolnavi. Inerţia colonului, de asemenea, poate fi rezultatul utilizării cronice de laxative stimulante cum este descris mai sus. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, nu există nici un motiv clar pentru constipaţie.
Disfuncţia pelvisului inferior
Disfuncţia la nivelul planşeului pelvian (de asemenea, cunoscut sub numele de ieşire obstrucţionată sau întârziere de evacuare) se referă la o stare în care muşchii bazinului inferior care înconjoară rectul (muşchii pelvieni) nu funcţionează în mod normal. Aceşti muşchi sunt critici pentru defecaţie (scaun). Nu se ştie de ce aceşti muşchi nu reuşesc să funcţioneze corect, la unele persoane, dar ei pot face dificilă trecerea scaunelor chiar şi atunci când toate celelalte sunt normale.

Cum este Diagnosticată Constipaţia?

O istorie atentă şi examinarea fizică sunt importante la toţi pacienţii cu constipaţie. Există mai multe teste care pot fi utilizate pentru a evalua constipaţia. Cei mai mulţi pacienţi au nevoie de doar câteva teste de bază. Celelalte teste sunt rezervate pentru persoanele care au constipaţie severă sau a căror constipaţie nu răspunde cu uşurinţă la tratament.
Istoricul medical
Un istoric medical atent al unui pacient cu constipaţie este critic din mai multe motive, dar mai ales pentru că permite medicului să definească tipul de constipaţie. Acest lucru, la rândul său, indic diagnosticul şi tratamentul. De exemplu, în cazul în care defecarea este dureroasă, medicul ştie să caute probleme anale, cum ar fi un sfincter anal redus sau o fisură anală. Dacă scaunele mici sunt problema, este probabil să existe o lipsă de fibre în dietă. În cazul în care pacientul se confruntă cu întăriri importante, atunci sunt probabile disfuncţii la nivelul planşeului pelvian.
Istoricul descoperă, de asemenea, medicamente şi boli care pot cauza constipaţie. În aceste cazuri, medicamentele pot fi schimbate, iar bolile pot fi tratate.
Un istoric dietetic – care poate necesita ţinerea unui jurnal alimentar pentru o săptămână sau două, poate dezvălui o dietă care este săracă în fibre şi poate direcţiona medicul să recomande o dietă bogată în fibre. Un jurnal alimentar, de asemenea, permite medicului să evalueze cât de bine îşi creşte un pacient fibrele dietetice în timpul tratamentului.
Controlul medical
Un examen fizic poate identifica boli (de exemplu, sclerodermie) care pot cauza constipaţie. Un examen rectal cu degetul poate descoperi un sfincter anal strâns, care poate face dificilă defecarea. În cazul în care un colon plin cu scaun poate fi simţit prin peretele abdominal, constipaţia se consideră că este severă. Scaunul în rect sugerează o problemă cu muşchii anali, baza rectală, sau pelviană.
Testele de sânge
Testele de sânge pot fi adecvate în evaluarea pacienţilor cu constipaţie. Mai precis, testele de sânge pentru hormonul tiroidian (pentru a detecta hipotiroidismul) şi pentru calciu (pentru a descoperi parathormonul în exces) pot fi de ajutor.
Radiografiile abdominale
Cantităţile mari de scaun în colon, de obicei, pot fi vizualizate pe radiografii simple ale abdomenului, cu cât se observă mai mult scaun, cu atât mai severă este constipaţia.
Clisma cu bariu
O clismă cu bariu (serii inferioare de GI) reprezintă un studiu radiologic în care bariul lichid este introdus prin anus pentru a umple rectul şi colonul. Bariul conturează colonul pe radiografie şi defineşte anatomia normală sau anormală a colonului şi rectului. Tumorile şi îngustarea (stricturile) sunt printre acele anomalii care pot fi detectate cu acest test.
Studii ale tranzitului colonului (marker)
Studiile tranzitului colonului sunt simple studii radiologice care determină cât timp este nevoie pentru produsele alimentare să călătorească prin intestine. Pentru studiile de tranzit, persoanele înghit capsule pentru una sau mai multe zile. În interiorul capsulei sunt multe piese mici de plastic care pot fi văzute pe radiografie. Capsulele de gelatină se dizolvă şi eliberează piesele din plastic în intestinul subţire. Piesele de plastic, se deplasează (precum digestia alimentelor) apoi, prin intestinul subţire şi în colon. După 5 sau 7 zile, se face o radiografie abdominală şi sunt numărate bucăţile de plastic din diferite părţi ale colonului. Din acest număr, este posibil să se determine dacă şi în cazul în care există o întârziere în colon.
La indivizii neconstipaţi, toate piesele din plastic sunt eliminate prin scaun şi nici unul nu rămâne în colon. Atunci când piesele sunt răspândite în întregul colon, sugerează că muşchii şi / sau nervii din tot colonul nu funcţionează, ceea ce este tipic pentru inerţia colonului. Atunci când piesele se acumulează în rect, aceasta sugerează disfuncţia podelei pelviene.
De-ecografia
De-ecografia este o modificare a examinării prin clismă cu bariu. Pentru această procedură, se introduce în rectul unui pacient, o pastă groasă de bariu, prin anus. Atunci, radiografiile sunt făcute în timp ce pacientul defechează bariul. Bariul subliniază în mod clar rectul şi anusul şi demonstrează schimbările care au loc în muşchii planşeului pelvian în timpul defecaţiei. Astfel, de-ecografia analizează procesul de defecare şi oferă informaţii despre anomaliile anatomice ale rectului şi a muşchilor pelvieni în timpul defecaţiei.
Studiile motilităţii ano-rectale

Studiile motilităţii ano-rectale, care completează testele de-ecografiei, oferă o evaluare a funcţiei muşchilor şi a nervilor de la nivelul anusului şi rectului. Pentru studiile motilităţii ano-rectale, se introduce prin rect în anus un tub flexibil, în diametru de aproximativ o optime dintr-un inch. Senzorii din tub măsoară presiunile care sunt generate de muşchii anusului şi rectului. Cu tubul introdus, pacientul efectuează mai multe manevre simple, cum ar fi încordarea voluntară a muşchilor anali. Studiile motilităţii ano-rectale pot ajuta la determinarea dacă muşchii anusului şi rectului funcţionează în mod normal. Atunci când funcţia acestor muşchi este afectată, fluxul de scaun este obstrucţionat, cauzând astfel o afecţiune similară cu disfuncţia planşeului pelvian.
Imagistica prin rezonanţă magnetică de-ecografie

Cel mai nou test pentru evaluarea defecării şi tulburările sale este imagistica prin rezonanţă magnetică de-ecografie şi este similară cu de-ecografia cu bariu. Cu toate acestea, imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este folosită în locul razelor X pentru a furniza imagini ale rectului în timpul defecării. De-ecografia IRM pare a fi un excelent mod de a studia defecarea, dar procedura este costisitoare şi destul de greoaie. Ca urmare, este folosită doar în câteva instituţii care au un interes special în constipaţie şi anomalii ale defecării.
Studii ale motilităţii colonului

Studiile motilităţii colonului sunt similare cu studiile motilităţii ano-rectale, în multe aspecte. Un tub flexibil foarte lung, îngust (o optime de inch în diametru), este introdus prin anus şi trece printr-o parte sau tot colonul în timpul unei proceduri numită colonoscopie. Senzorii din tub măsoară presiunile care sunt generate de contracţii ale muşchilor colonului. Aceste contracţii sunt rezultatul activităţii coordonate a nervilor şi a muşchilor colonului. În cazul în care activitatea nervilor sau a muşchilor este anormală, modelul presiunilor din colon va fi anormal. Studiile motilităţii colonului sunt cele mai utile în definirea inerţiei colonului. Aceste studii sunt considerate instrumente de cercetare, dar ele pot fi de ajutor în luarea deciziilor cu privire la tratamentul pacienţilor cu constipaţie severă.
Ce tratamente sunt disponibile pentru constipaţie?
Există multe tratamente pentru constipaţie, şi cea mai bună abordare se bazează pe o înţelegere clară a cauzei.

Fibrele alimentare (laxative voluminoase)

Cel mai bun mod de a adăuga fibre în dietă este creşterea cantităţii de fructe şi legume, care sunt consumate. Acest lucru înseamnă un minim de cinci porţii de fructe sau legume în fiecare zi. Cu toate acestea, pentru mulţi oameni, cantitatea de fructe şi legume, care este necesară poate fi incomod de mare sau nu poate să ofere un ajutor adecvat pentru constipaţie. În acest caz, suplimentele de fibre pot fi utile.
Fibra este definită ca material realizat de plante care nu sunt digerate de tractul gastro-intestinal uman. Fibra este una dintre cele mai importante pentru tratamentul constipaţiei. Multe tipuri de fibre din intestin se întăresc în apă şi păstrează apa în intestin. Fibre adaugă consistenţă (volum) scaunului, iar apa înmoaie scaunul.
Există diferite surse de fibre, iar tipul de fibre variază de la o sursă la alta. Tipurile de fibre pot fi clasificate în mai multe moduri, de exemplu, după sursa lor.
Cele mai frecvente surse de fibre includ:

– fructele şi legumele;
– tărâţele de grâu sau ovăz;
– seminţe de psyllium (de exemplu, Metamucil, Konsyl);
– celuloză de metil sintetic (de exemplu, Citrucel), şi
– polycarbofil (de exemplu, Equilactin, fibră de Konsyl).

Policarbofilul de multe ori este combinat cu calciu (de exemplu, Fibercon). Cu toate acestea, în unele studii, policarbofilul care contine calciu nu a fost la fel de eficace ca şi policarbofilul fără calciu.
O sursă mai puţin cunoscută de fibre este extractul de malţ (de exemplu, Maltsupex), cu toate acestea, acest extract poate înmuia scaunele în alte moduri decât creşterea fibrelor.
Amplificarea gazelor (flatulenţa) este un efect secundar obişnuit al dietelor bogate în fibre. Gazul se produce deoarece bacteriile prezente în mod normal în cadrul colonului sunt capabile să digera fibrele într-o mică măsură. Bacteriile produc gaze ca un produs secundar al digestiei fibrelor. Toate fibrele, indiferent de sursa lor, pot provoca flatulenţă. Cu toate acestea, deoarece bacteriile variază în capacitatea lor de a digera diferitele tipuri de fibre, diferitele surse de fibre pot produce cantităţi diferite de gaz. Pentru a complica situaţia, capacitatea bacteriilor de a digera un tip de fibră poate varia de la individ la individ. Această variabilitate face mult mai dificilă alegerea celui mai bun tip de fibre pentru fiecare persoană (de exemplu, o fibră care îmbunătăţeşte calitatea scaunului, fără a provoca flatulenţă). Astfel, găsirea fibrei adecvate pentru un individ devine o chestiune de studiu şi de eroare.

Diferitele surse de fibre ar trebui să fie judecate una câte una. Fibrele ar trebui să fie folosite iniţial în doză mică şi crescute la fiecare una până la două săptămâni până când fie este realizat efectul dorit asupra scaunului fie intervine supărătoarea flatulenţă. (Fibra nu funcţionează peste noapte). În cazul în care se produce flatulenţă, doza de fibre poate fi redusă timp de câteva săptămâni, iar doza mai mare poate fi încercată din nou. (În general, se spune că, cantitatea de gaz care este produsă de fibre scade atunci când fibra este ingerată pentru o perioadă prelungită de timp, cu toate acestea, acest lucru nu a fost studiat). În cazul în care flatulenţa rămâne o problemă şi împiedică creşterea dozei de fibre la un nivel care afectează în mod satisfăcător scaunul, este timpul să trecem la o altă sursă de fibre.

Atunci când sunt folosite cantităţi tot mai mari de fibre, se recomandă să fie consumate cantităţi mai mari de apă (de exemplu, un pahar plin cu fiecare doză). În teorie, apa previne „întărirea” fibrelor şi blocajul (obstrucţia) din intestin. Acesta pare un sfat simplu şi rezonabil. Cu toate acestea, ingerarea cantităţlor mai mari de apă nu a fost niciodată dovedită a avea un efect benefic asupra constipaţie, cu sau fără adaos de fibre. (Există deja o mulţime de apă în intestin şi suplimentul de apă, care este digerată este absorbită şi excretată în urină). Este rezonabil să se bea suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea, deoarece prin deshidratare pot fi redusă apa intestinală.
Exerciţiul
Oamenii care au o viaţă sedentară sunt mai frecvent constipaţi dectâ oamenii care sunt activi. Cu toate acestea, studii limitate ale exerciţiului asupra tranzitului intestinal au demonstrat că exerciţiile au un efect minim sau deloc asupra frecvenţei mişcărilor tranzitului intestinal. Astfel, exerciţiul poate fi recomandat pentru multe alte beneficii asupra sănătăţii, dar nu şi pentru efectul său asupra constipaţiei.
Care este abordarea pentru evaluarea şi tratamentul constipaţiei?
Există mai multe principii în abordarea evaluării şi tratamentul constipaţiei.

Primul principiu este acela de a face diferenţa între constipaţia acută (debut recent) şi cronică (de lungă durată). Astfel, în constipaţia acută sau constipaţia, care se înrăutăţeşte, este necesar să se evalueze cauza mai devreme, astfel încât să nu trecem cu vederea o boală gravă, care ar trebui să fie tratată în regim de urgenţă.
Al doilea principiu este de a începe un tratament precoce şi de a folosi tratamente care au cel mai mic potenţial de lezare. Acest lucru va preveni agravare constipaţiei şi, de asemenea, va preveni posibila deteriorare a colonului care poate fi cauzată de utilizarea frecventă a laxativelor stimulante.
Al treilea principiu este de a şti când este momentul pentru a evalua cauza constipaţiei cronice. Evaluarea cauzei constipaţiei cronice trebuie să fie făcută în cazul în care nu există nici un răspuns la tratamentele simple.

Scopul tratamentului constipaţiei nu ar trebui să fie un scaun în fiecare zi, dar o mişcare fără dificultate a intestinului la fiecare două-trei zile (fără întărire).
Începeţi cu lucruri simple.

Nu suprimaţi necesitatea de a defeca. Când vine nevoia, găsiţi o toaletă.
Cu ajutorul medicului dumneavoastră şi farmacistului, determinaţi dacă există medicamente pe care le luaţi, care ar putea contribui la constipaţie. Vezi dacă medicamentele pot fi întrerupte sau modificate.
Creşteţi fibrele din dieta dumneavoastră prin consumul mai mare de fructe, legume şi cereale integrale. (Există de asemenea şi alte beneficii ale sănătăţii din această recomandare).
Poate fi greu pentru să acumulaţi suficiente fibre din dietă pentru a trata în mod eficient constipaţia, aşa că nu ezitaţi să luaţi suplimente de fibre, dacă este necesar (tărâţe de grâu, psyllium, etc.).
Folosiţi cantităţi tot mai mari de fibre şi / sau schimbaţi tipul de fibră consumat până când se obţine un rezultat satisfăcător.
Nu vă aşteptaţi ca fibra să lucreze peste noapte. Acordaţi săptămâni pentru încercări adecvate.

Ce se întâmplă dacă constipaţia nu răspunde la aceste măsuri simple, sigure? Aceste eforturi nu ar trebui să fie întrerupte, dar alte măsuri ar trebui să fie adăugate. Dacă constipaţia este rară, adică, o dată la câteva săptămâni (aşa cum poate fi datorită ciclului menstrual), probabil că nu contează ce alte măsuri sunt adăugate, laxative emoliente, saline, sau laxative hiper-osmolaritate, clisme, şi supozitoare. Chiar şi laxativele stimulante la fiecare patru până la şase săptămâni sunt puţin probabil să deterioreze colonul. Din păcate, atunci când se utilizează laxative stimulante, tendinţa este de a creşte inconştient frecvenţa de utilizare a acestora. Înainte de a vă da seama, le folosiţi în fiecare săptămână, sau mai des, şi ar putea rezulta leziuni permanente.
În cazul în care constipaţia este un proces continuu, mai degrabă decât o problemă intermitentă, probabil, cele mai sigure laxative pentru a le lua în mod regulat sunt laxativele cu hiper-osmolaritate. Utilizarea lor trebuie să fie supravegheată de către un medic. Ca şi în fibrele, dozele crescute de diferite laxative cu hiper-osmolaritate ar trebui să fie testate peste câteva săptămâni până când este găsit un tip satisfăcător şi doza corectă de laxativ. Laxativele cu hiper-osmolaritate, cu toate acestea, pot fi costisitoare. Laptele de magneziu este cel mai slab laxativ salin, este ieftin, şi oferă o alternativă bună. Cei mai mulţi pacienţi pot ajusta doza de lapte de magnezie pentru a înmuia scaunul în mod corespunzător, fără a dezvolta diaree sau scurgeri de scaun.
Prunele şi sucul de prune au fost folosite de mulţi ani pentru a trata constipaţia uşoară. Nu există dovezi că efectele stimulatoare ale prunelor sucului de prune sunt dăunătoare pentru colon.
Laxativele stimulante mai puternice, de obicei, sunt recomandate doar în ultimă instanţă, după ce tratamentele ne-stimulante au eşuat.
Mulţi oameni folosesc plante pentru tratarea constipaţiei lor, deoarece ei se simt mult mai confortabil folosind un produs „natural”. Din păcate, cele mai multe dintre aceste preparate pe bază de plante conţin laxative stimulante şi utilizarea lor pe termen lung sporesc posibilitatea de a leza colonul.
Când ar trebui să solicit asistenţă medicală pentru constipaţia cronică?

Dacă problema principală este forţa pentru a împinge scaunul afară, constipaţia cronică ar trebui să fie, probabil, evaluată mai devreme. Această dificultate ar putea fi cauza disfuncţiei planşeului pelvian, iar tratamentul ales este de formare a biofeedback-ului, nu, laxativele. În cazul în care constipaţia nu răspunde la măsuri simple, discutate anterior cu adaos de laxative cu hiper-osmolaritate sau lapte de magneziu, este timpul să consultăm un medic pentru o evaluare. Dacă un medic primar nu este specializat în efectuarea evaluării sau nu are încredere în a face o evaluarea, ar trebui să trimită pacientul la un gastroenterolog. Gastroenterologii evaluează frecvenţa constipaţiei şi sunt foarte familiarizaţi cu testele de diagnostic descrise anterior.

Ce este nou în tratamentul de constipaţiei?

Fiecare parte a sistemului digestiv (stomac, intestin subţire şi colon) are o reţea de nervi care controlează muşchii săi. O mare activitate de cercetare se face în scopul de a obţine o înţelegere a modului în care aceşti nervi se controleze reciproc şi în cele din urmă muşchii. O mare parte din această cercetare implică studiul de neurotransmiţători. (Neurotransmiţătorii sunt substanţe chimice care nervii le utilizează pentru a comunica unul cu celălalt).

Această cercetare este pentru a permite oamenilor de ştiinţă să dezvolte medicamente care stimulează (şi inhibă) nervii diferiţi ai colonului, care, la rândul său, provoacă muşchii colonului să contracteze şi propulseze conţinutul colonului. Astfel de medicamente au un potenţial mare pentru tratamentul constipaţiei, care se datorează inerţiei colonului. Primul dintre aceste medicamente este în studii clinice şi este probabil să fie disponibil în curând. Aceste medicamente sunt o dezvoltare interesantă, deoarece acestea oferă un nou tratament pentru o formă greu – de – tratat a constipaţiei.

Cu toate acestea, există multe întrebări cu privire la aceste tipuri de medicamente la care trebuie să se răspundă. Cât de eficiente sunt ele? Vor funcţiona la mulţi pacienţi sau doar la câţiva?

Vor funcţiona la pacienţii care au deteriorat nervii cu laxative stimulante?

Deoarece aceste medicamente sunt susceptibile de a fi utilizate pentru o durată de viaţă, cât de sigure vor fi la mulţi ani de utilizare? Vor fi folosite fără discriminare în situaţii în care ar trebui să fie utilizate tratamente simple (de exemplu, fibre) sau tratamente mai adecvate (de exemplu, biofeedback-ul de formare)?