Anasonul

Descriere : Anasonul este o plantă anuală, erbaceee, putând atinge o înălţime de 60 – 80 cm. Perioada de înflorire este iunie – septembrie. Fructele sunt mici şi verzui, şi pot fi culese de la sfârşitul lui august până la sfârştul lui sptembrie. In zilele noastre este cunoscut mai ales ca mirodenie folosit la prepararea prajiturilor.

Partile utilizate: bulbul, frunzele, semintele si radacinile.

Compozitia chimica: calciu, fosfor, poatasiu, fier, sulf, vitamina B1, Vitamina B2, vitaminele A si esente aromatice.

Actiunea farmacologica: tonic nervos, carminativ, stomachic, expectorant, antispastic.

Indicii terapeutice: Anasonul este folosit in tratarea urmatoarelor afectiuni: spasme intestinale, dureri gastrice, migrene, digestie lenta, astenie nervoasa, reumatism, paraziti intestinali, anorexie, artrita.
Calitatile acestuia au fost cunoscute inca din antichitate. Spre exemplu Pitagora spunea despre anason ca faciliteaza digestia, stimuleaza pofta de mancare, creste forta, vindeca insomniile.

Tratamente naturale: infuzia de fructe de anason, decoctul din radacini de anason, ceaiul din seminte de anason si uleiul de anason.

Ceaiul din seminte de anason: se fierbe 1 lingurita de seminte de anason in 250 ml de apa timp de 30 secunde. Se bea 3 cani pe zi dupa mesele principale.

Decoctul din radacini de anason: se fierb intr-un litru de apa 30 g de radacini de anason maruntite, timp de 20 – 30 minute. Se beau 3 cani pe zi dupa mesele principale.

Infuzia de fructe de anason: se prepara din 0,5 lingurite defructe de anason zdrobite oparite timp de 15-20 minute in 250 ml apa. Se bea cate o jumatate de cana inaite de mesele pricipale.

Afinul

Descriere : Afinul este un arbust de mica statura, bine ramificat, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt alterne, ovale, verzi pe ambele fete. Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pana la 2500 m altitudine.

Partile utilizate: frunzele si fructele.

Structura compozitionala: Frunzele contin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină. Fructele conţin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C,vitamina P, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, tartric).

Actiune farmacologica: diuretic al tubului urinar, anticataral, astrigent, hipoglicemiant activ, antihemoragic, antihemintic.

Indicii terapeutice: diabet, diaree, enterite, ateroscleroza, hepatism, isuficineta biliara, azotemie, tulburarii circulatorii (arterita, varice), reumatism, guta, febra tifoida,dizenterie, eczeme, ademe etc.
Afinul intra in tratamentul de baza al diabetului folosindu-se infuzia de frunze de afin. Pe langa efectul antidiabetic afunul are si proprietati antiinfectioase, circulatorii avand efecte benefice si asupra acuitatii vizule mai ales pe timp de noapte.

Mod de utilizare:

Pot fi folosite urmatoarele tratamente: infuzia din frunze de afin, ceai din fructe, tinctura din frunze de afin si din fructe de afin, afinata si suc din afine.

Infuzia din frunze de afin

se prepara dintr-o lingurita de frunze de afin oparite cu 250 ml apa clocotita. Se beau 2-3 cani zilnic, in cursul zilei. Este recomandat si in tratarea diabetului.