Afinul

Descriere : Afinul este un arbust de mica statura, bine ramificat, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt alterne, ovale, verzi pe ambele fete. Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pana la 2500 m altitudine.

Partile utilizate: frunzele si fructele.

Structura compozitionala: Frunzele contin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină. Fructele conţin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C,vitamina P, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, tartric).

Actiune farmacologica: diuretic al tubului urinar, anticataral, astrigent, hipoglicemiant activ, antihemoragic, antihemintic.

Indicii terapeutice: diabet, diaree, enterite, ateroscleroza, hepatism, isuficineta biliara, azotemie, tulburarii circulatorii (arterita, varice), reumatism, guta, febra tifoida,dizenterie, eczeme, ademe etc.
Afinul intra in tratamentul de baza al diabetului folosindu-se infuzia de frunze de afin. Pe langa efectul antidiabetic afunul are si proprietati antiinfectioase, circulatorii avand efecte benefice si asupra acuitatii vizule mai ales pe timp de noapte.

Mod de utilizare:

Pot fi folosite urmatoarele tratamente: infuzia din frunze de afin, ceai din fructe, tinctura din frunze de afin si din fructe de afin, afinata si suc din afine.

Infuzia din frunze de afin

se prepara dintr-o lingurita de frunze de afin oparite cu 250 ml apa clocotita. Se beau 2-3 cani zilnic, in cursul zilei. Este recomandat si in tratarea diabetului.